Un gând (7)

Când vrei să citeşti trebuie să-ţi miroasă a carte veche cu pagini îngălbenite. 

Monolog interior

Ştie că-l văd, că-l simt, că-l vreau, că-l aud, ştie că il înţeleg şi totuşi rămâne mereu în pragul casei vorbindu-mi asemeni unei necunoscute, unei străine. ‘draga mea ,eşti minunată ! dar parcă numai eşti tu… pari ştearsă şi neiubită.De parcă aş avea nevoie de tine căpitane’ să-mi spui că m-a lovit viaţa şi timpul din plin şi că m-a lăsat fără puterea şi frumuseţea ce o ştiai. Am încă putere în privire şi uneori e de ajuns. cum să jupoi un om de viu ? îi iei timpul. cum să-i anulezi întreaga fiinţă ? îi iei amintirile. 

Un gând (6)

Căpitane’ ai plecat de mult, ai dispărut, ai rămas o enigmă. Azi, mi-e dor să-ţi scriu din perspectiva omului îndrăgostit. Azi căpitane, azi sunt Eloise ! I’m on the right way straight to hell , don’t get mad if you’ll get hurt !

dincolo de perdea

Transformă clipa, în eternitate

Un gând (5)

”It’s not easy being a mother. If it were easy, fathers would do it.” -The Golden Girls 

Căpitane’

Îmi plac bărbaţii care cumpără flori doar pentru că aşa simt ei..fără o ocazie specială. Îmi plac bărbaţii care rup o floare din grădina vecinului, din copac, sau din parc. Care îţi dăruiesc printr-o simplă floare, toată iubirea. Oameni care te fac să râzi şi să te topeşti, în acelaşi timp. Căpitane’ azi, vreau să îmi dăruieşti o floare ! 

Carpe that fucking diem

Poate că în tot dezastrul ăsta încerc să caut un loc vechi-nou unde să mă adăpostesc. Sentimentele şi lucrurile mi-au scăpat din mâna încât simt că nu le mai pot controlaoricât aş încerca. Îmi pun întrebări, gânduri ce nu au sens şi nici noimă iar în ultimul timp am scris doar harababuri prin care vroiam să exprim ceva, în ideea că n-am să înţeleg, că n-am să accept realitatea şi că alţii nu văd ce simt eu. !Trăiesc lucruri mascate care mă dor, mă fac să zâmbesc ajungând la întrebarea ”cum ar fi dacă..?”

Moment?

Un moment…atât măcar un moment…cer prea mult ? Un moment să pot escalada cel mai mare vis, să pot fi tot ce vreau să fiu şi tot ce nu vreau, un moment în care să nu aud decât voceea persoanei ce mă interesează, un moment în care să fiu invizibilă şi totuşi prezenţa. Un moment evivalent cu o secundă…şi totuşi o secundă care pentru unii este diferenţa între viaţă şi moarte, diferenţa între lacrimi şi zâmbete,între fantastic şi realitate!

30

Zi de zi descopăr că viata nu este doar scurtă ci şi că atârnă de un fir de aţă. Lumea este atât de mare, încât ţi-ai dori să le faci pe toate, dar nu ştii de unde să începi. Azi, am descoperit un articol ”lucruri de făcut înainte de 30 ani” . Până ieri trăiam cu senzaţia că vârstă de 30 e foarte, foarte, dar foarte departe. Cu cât stau şi măgândesc mai bine, mâine, poimâine ajung la această vârstă.… Continuă lectura