Dear Santa !

Moş Crăciun! Farmecul copilăriei…cu el înveţi ce înseamnă plăcerea de a primi…un cadou, o prezenţă, o vorbă pe care le aşteptai de câteva zile bune! Ciudat. ..cred că e cea mai ciudată prezenţa! Adică…stau şi mă întreb…câţi copii se gândesc la Moş Crăciun în luna Mai spre exemplu!? Spun cea mai ciudată prezenţă căci deşi apariţia lui reprezintă bucurie maximă în sufletul copiilor după luna decembrie toţi copii îl dau uitării! Până anul viitor ce-i drept…căci nu-i aşa Moş Crăciun vine în fiecare an deci…an de an apare în mintea şi sufletul nostru bucurându-ne! Sunt invidios „Craciune” ! Îmi doresc şi eu aşa ceva… vreau şi eu să fiu Moş Crăciun-ul cuiva! Îmi amintesc că aveam şi eu Moş Crăciunul meu! Şi câte scrisori am mai scris…şi câte lacrimi am vărsat copil fiind când îmi lăsa în cizmele mele ce-i drept nu prea lustruite câte o nuia de lungimea braţului meu! Şi câte nopţi am stat la pândă să-l prind „în fapt”…dar în zadar! Şi dacă atunci când eram copil eram aşa de dezamăgit că nu pot să-l văd , acum…matur fiind sunt mult mai dezamăgit că nici să-l mai simt nu pot! Unde eşti moşule? Chiar aşa neascultător am fost? Închei…nu înainte să-mi promit că atunci când voi devenii Moş Crăciunul cuiva n-am să-l privez de bucuria zilei 25 decembrie nici de-ar ajunge el cu barbă albă!