Suflet

Ai plecat căpitane? Aşa cum au plecat toţi ceilalţi? 
Nu.nu.nu.nu 
Ştiu! Eşti un laş căpitane. Ştiu că îţi îngheaţă corpul la gândul că m-ai putea pierde, ştiu că îţi este teamă de mine. Ai vrea să mă poţi privii, dar gândul că ţi-aş putea fura sufletul te sperie, te face să aluneci încet înapoi. 
Ştiu că mi-ai zis că timpul trece repede dar pentru noi parcă prea repede trece. Nu ştiu dacă a fost vocea ta cea plină, modul acela prin care îmi zâmbeşti prosteşte sau daor privirea blândă,dar în tine am găsit o forţă care mă încătuşa şi îmi liniştea sufletul. Eşti aievea căpitane. Azi eşti,mâine dispari. Azi sunt a ta, mâine sunt animănui. 
Sunt furioasă pe tine pentru că mi-ai arătat că încă mai pot fi capabilă de sentimente ce le credeam de mult pierdute,sunt furioasă pentru că mi-ai arătat o altă lume iarmai apoi mi-ai răpit-o. Nu e corect căpitane! Te joci, dispari, fugi,evadezi. Îţi este frică? Îţi este teamă? Îţi este…… ce îţi este căpitane atât de grav încât nu poţi spune? 
Mi te-am imaginat de atâtea ori în braţele-mi goale, încât am început să cred că eşti aici, pe fotoliul vechi din camera roşie.Cerul e până şi el roşu, iar sângele-mi clocoteşte-n vene. 
Unde eşti căpitane să vezi toate astea? 
Şi dacă tot vrei să mă ucizi, ucide-mă în flăcări!

Imagine